Despre socializare. Despre prietenie

Îmi place să socializez. Mă rog, îmi place să socializez cu oamenii care posedă oareșce urme de creier, și care își folosesc puținul pe care îl au. Îmi place să cunosc oameni, mai ales pe cei deschiși la noi prietenii.
Sunt exemplul tipic de om care are nevoie de interacțiune cu alte persoane. Altfel m-aș stinge încet și sigur.
Uneori, mă întreb cum ar fi viața dacă nu aș cunoaște oamenii pe care îi cunosc acum, pe cei buni și pe cei răi.
Și știți ce? Chiar și cei care m-au făcut să sufăr au fost buni la ceva. M-au învățat să mă aștept la ce-i mai rău, și să-mi aleg prietenii cu mai multă grijă.
Mai sunt și oamenii-fără-de-care-n-aș-putea-trăi, oamenii care m-au făcut cine sunt azi, care mă înțeleg și care mă acceptă așa cum sunt. Dacă de la ăia răi am învățat doar să mă feresc de oameni, de la oamenii-fără-de-care-n-aș-putea-trăi învăț mereu câte ceva. Despre viață. Despre înțelegere. Despre dragoste.

Ce ne-am face fără acești oameni?

Pentru Maria

Mai lasă-mă, te rog, odată
A ochilor lumină să-ți privesc
Raza care este scufundată
Iubirea din adâncuri să găsesc
A sufletului viață mi-e salvată.


Pentru că Maria e cea care mi-a deschis ochii, mi-a arătat ce important e să iubești, și ce frumos e să împarți asta cu cineva.
Tu m-ai salvat.

Cuvinte

Stau și privesc în gol tastatura, și mă gândesc să scriu. Și mă întreb de ce există răutate în lume. Nu. De fapt, mă întreb de ce există cruzime. Dar știu că n-are rost.

Mă gândesc ce înseamnă să plângi de fericire și de tristețe în același timp, și la prietenii care pot oferi atâta bucurie încât să-ți explodeze inima. Mă gândesc la ce înseamnă un sfârșit.

Nu vreau să vină vara.

Iubesc iubirea, urăsc sentimentele, gust fericirea și mă-nec în tristețe. Viața e un haos picurat în vid.

Despre fericire

Îmi amintesc cum, în urmă cu câteva săptămâni, mergeam după ore la Merry acasă. Și am trecut printr-un parc, și am văzut desenat cu cretă pe asfalt un șotron. Și, ei bine, am început să sar. Iar Merry a spus:
- Eram sigură că o să faci asta... Dar mai corect e așa.
Și a sărit și ea.
E un joc de copii, și totuși nu mă pot opri să-mi amintesc fericirea pe care am simțit-o în acel moment. De fapt, când mă gândesc la asta, totul e cuprins de lumină. Și mă gândesc că poate nu am crescut atât de mult, și că poate încă mai păstrăm ceva din inocența unui copil.

Fericire pură. Momentul acesta va rămâne mereu în amintirea mea.
Eu și Merry în parc, sărind și râzând.
Pentru clipele astea merită să trăiești.

Me, Myself and I

O prezentare mai pe scurt:
Sunt blondă (da, da, și ce dacă?), am ochii căprui, sunt înaltă și slabă. Ah, da, și cam chioară. Trecând peste aspectul acesta, îmi place să râd. Și să spun glume. (Seriozitatea e pentru oamenii morți.) Și să scriu. Doamne, a fost o perioadă în care simțeam că înnebunesc dacă nu scriu (din fericire, simptomele s-au mai atenuat). Sau să citesc. Cărțile sunt viața mea. Sincer. Nu știu ce m-aș face fără ele (sau fără Word, fie vorba între noi).
Sunt puține persoane care știu cât de fragilă sunt de fapt. Ceilalți trăiesc cu impresia că sunt o stâncă. Fără sentimente. Veșnic sarcastică și afurisită.
Dar să nu dramatizăm. Viața e frumoasă, și, sincer, chiar dacă uneori îmi vine să mă dau cu capul de toți pereții, îmi place pur și simplu să trăiesc (Merry e și ea oarecum vinovată de chestia asta).
Dar despre Merry vorbim altă dată.

                                                                             Pe mai târziu,
                                                                                 Judy

Nu vreaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaau

Nu vreaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaau, dar nu vreaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaau să dăm stupizeniile alea de teste inițiale. Nu e CORECT. Și nu e corect să dăm la materii pe care nu le-am făcut înainte. E o mare PROSTIE. Șișiși va trebui ca, în loc să învăț pentru examene, să stau cu nasul în civică, sau pictură, sau...
Cred că ați prins ideea.
Deci nu vreaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaau. Nu, NU și NU!

O întrebare

Doamne, uneori mă gândesc ce pot face cuvintele. Uneori, am impresia că, dacă stăpânești arta cuvintelor, poți conduce lumea.
Acum. Revenind. NU MAI FAC POSTĂRI DEPRIMANTE.
Un mic joc: închideți ochii. Și gândiți-vă la trei cuvinte care să vă descrie. Sau imagini. Sau sunete. Orice.

EU sunt UN ZÂMBET, O GAMĂ MINORĂ, DELICATĂ.

Rândul vostru.