Despre fericire

Îmi amintesc cum, în urmă cu câteva săptămâni, mergeam după ore la Merry acasă. Și am trecut printr-un parc, și am văzut desenat cu cretă pe asfalt un șotron. Și, ei bine, am început să sar. Iar Merry a spus:
- Eram sigură că o să faci asta... Dar mai corect e așa.
Și a sărit și ea.
E un joc de copii, și totuși nu mă pot opri să-mi amintesc fericirea pe care am simțit-o în acel moment. De fapt, când mă gândesc la asta, totul e cuprins de lumină. Și mă gândesc că poate nu am crescut atât de mult, și că poate încă mai păstrăm ceva din inocența unui copil.

Fericire pură. Momentul acesta va rămâne mereu în amintirea mea.
Eu și Merry în parc, sărind și râzând.
Pentru clipele astea merită să trăiești.

Me, Myself and I

O prezentare mai pe scurt:
Sunt blondă (da, da, și ce dacă?), am ochii căprui, sunt înaltă și slabă. Ah, da, și cam chioară. Trecând peste aspectul acesta, îmi place să râd. Și să spun glume. (Seriozitatea e pentru oamenii morți.) Și să scriu. Doamne, a fost o perioadă în care simțeam că înnebunesc dacă nu scriu (din fericire, simptomele s-au mai atenuat). Sau să citesc. Cărțile sunt viața mea. Sincer. Nu știu ce m-aș face fără ele (sau fără Word, fie vorba între noi).
Sunt puține persoane care știu cât de fragilă sunt de fapt. Ceilalți trăiesc cu impresia că sunt o stâncă. Fără sentimente. Veșnic sarcastică și afurisită.
Dar să nu dramatizăm. Viața e frumoasă, și, sincer, chiar dacă uneori îmi vine să mă dau cu capul de toți pereții, îmi place pur și simplu să trăiesc (Merry e și ea oarecum vinovată de chestia asta).
Dar despre Merry vorbim altă dată.

                                                                             Pe mai târziu,
                                                                                 Judy