Îmi place să socializez. Mă rog, îmi place să socializez cu oamenii care posedă oareșce urme de creier, și care își folosesc puținul pe care îl au. Îmi place să cunosc oameni, mai ales pe cei deschiși la noi prietenii.
Sunt exemplul tipic de om care are nevoie de interacțiune cu alte persoane. Altfel m-aș stinge încet și sigur.
Uneori, mă întreb cum ar fi viața dacă nu aș cunoaște oamenii pe care îi cunosc acum, pe cei buni și pe cei răi.
Și știți ce? Chiar și cei care m-au făcut să sufăr au fost buni la ceva. M-au învățat să mă aștept la ce-i mai rău, și să-mi aleg prietenii cu mai multă grijă.
Mai sunt și oamenii-fără-de-care-n-aș-putea-trăi, oamenii care m-au făcut cine sunt azi, care mă înțeleg și care mă acceptă așa cum sunt. Dacă de la ăia răi am învățat doar să mă feresc de oameni, de la oamenii-fără-de-care-n-aș-putea-trăi învăț mereu câte ceva. Despre viață. Despre înțelegere. Despre dragoste.
Ce ne-am face fără acești oameni?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu