Stau și privesc în gol tastatura, și mă gândesc să scriu. Și mă întreb de ce există răutate în lume. Nu. De fapt, mă întreb de ce există cruzime. Dar știu că n-are rost.
Mă gândesc ce înseamnă să plângi de fericire și de tristețe în același timp, și la prietenii care pot oferi atâta bucurie încât să-ți explodeze inima. Mă gândesc la ce înseamnă un sfârșit.
Nu vreau să vină vara.
Iubesc iubirea, urăsc sentimentele, gust fericirea și mă-nec în tristețe. Viața e un haos picurat în vid.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu